Viemii din ureche

Dupa ce au examinat manuscrise timpurii de muzica populara din Northumberland si Scotia, cercetatorii au descoperit diverse melodii de la inceputul secolului al XVIII-lea care au primit titlul de Viermele fluierasului, scrie colegul nostru de la Hotnews, Cosmin Navadaru, intr-o cronica muzicala dedicata concertului The Cranberries din Bucuresti.
Se credea ca e vorba de „cantece care ii intrau in cap interpretului si iritau si rodeau mintea suferindului, ca un vierme intr-un mar stricat”. Inca din anii ’20, continua Cosmin, compozitorul si muzicologul Nicolas Slonimski inventa intentionat fraze muzicale menite sa acapareze mintea, oblingand-o sa le repete, pentru ca in anii ’80 sa fie introdusa si denumirea de obsesie sonora, ca traducere a cuvantului german Ohrwurm (in engleza – earworm, in romana – vierme de ureche, in traducere libera), termen atribuit de Cosmin pieselor Cranberries.

Un astfel de vierme m-a infestat si pe mine in sejurul de pe litoral.Dar nu a fost o larva care mi s-a tarat prin urechi si si-a depus ouale in creierul meu, ci un soi de parazit auditiv ce actioneaza asemenea unor virusuri, atasandu-se de o gazda
si hranindu-se din memoria ei. Cercetatorii de la Dartmouth College, Marea Britanie, au descoperit ca acesti paraziti afecteaza cortexul auditiv, mecanismul care percepe si inmagazineaza amintirile auditive, cauzand un fel de mancarime cognitiva – o nevoie a creierului de a umple golurile din ritmul unei melodii. James Kellaris, de la Universitatea din Cincinnati, SUA, autorul cartii Theory of Cognitive Itch, spune ca anumite proprietati ale muzicii pot actiona ca agenti biochimici, de genul histaminelor ce provoaca mancarimile de piele. Totodata, parazitii cu pricina sunt si contagiosi, putand fi transmisi de la o persoana la alta.
Cercetatorii britanici au realizat un studiu pe 15 studenti supusi unui test RMN si au observat ca, atunci cand acestia ascultau o piesa cunoscuta iar ea se intrerupea pret de trei sau cinci secunde, cortexul auditiv continua sa o cante. Nu acelasi lucru s-a intamplat si in cazul unei piese necunoscute subiectilor. Se spune ca Mozart, de exemplu, innebunea cand copiii sai incepeau o piesa la pian si o lasau de izbeliste, asa ca fugea repede sa termine melodia.
Singura metoda de a scarpina aceasta mancarime este sa repetam incontinuu piesa in minte. Din pacate, la fel ca in cazul intepaturilor de tantar, cu cat te scarpini mai mult, cu atat te mananca mai tare, asa ca ramai blocat intr-un ciclu muzical fara portita de iesire, repetand de cele mai multe ori ritmul unei melodii care nu iti place si care devine frustranta. Depinde si de caracter. Contrar credintelor populare, oamenii nu fredoneaza in minte doar ritmul pieselor pe care le urasc. Un studiu al cercetatorilor de la Universitatea Bucknell, SUA, a aratat ca peste jumatate din studentii examinati au etichetat drept placute melodiile ramase blocate in minte, iar 30% au avut o atitudine neutra. Doar 15% le-au catalogat ca fiind neplacute.

Foto: Flickr/*_Abhi_*
„In general, creierul ne furnizeaza flashback-uri fie vizuale, fie auditive, si asta nu tine neaparat de echilibrul psihic pe care il avem”, explica pentru TOTB psihologul Anda Pacurar. „Desigur, o persoana cu trasaturi obsesivo-compulsive va fi mai deranjata de aceste reveniri si derulari in memorie ale unei melodii. Pentru o astfel de persoana, controlul este important si neputinta de a controla procesele mintii poate fi frustranta. De cele mai multe ori, cu cat vrea sa controleze mai mult, cu atat le fixeaza si le dezvolta. Solutia ar fi o deschidere mai mare fata de mediul inconjurator, de oameni, de stimuli”.
Factorii declansatori nu sunt cunoscuti insa cu exactitate. Poate fi orice de la un titlu, un gand, amintirea unei experiente trecute care s-a interconectat intr-un fel cu melodia respectiva sau pot fi doar cateva note muzicale. „Foarte multe dintre melodiile care au devenit foarte cunoscute, difuzate, slagare contin 4 note care se repeta si in fiecare dintre ele se repeta aceeasi succesiune de note”, explica Anda Pacurar. „Astfel, o melodie pe care o auzi prima data si iti ramane in minte nu e noua si, chiar daca nu o recunosti, succesiunea notelor pare familiara”.
Mai departe, continua psihologul, oamenii sunt dotati cu o memorie emotionala care declanseaza retrairile, este profunda si de lunga durata. Gratie ei se intampla ca atunci cand auzim o melodie sa ne binedispunem sau, dimpotriva, sa plangem din senin ori sa devenim iritati. Notele muzicale au accesat memoria emotionala si, chiar daca la nivel constient nu stim de ce radem sau plangem, la nivel neconstient are sens. „Revenirile se intampla tuturor, diferenta este ca unii sunt deranjati si dezvolta un mecanism obsesiv-compulsiv de derulare a melodiei, altii, chiar daca o deruleaza sau fredoneaza in minte, nu-i acorda atentie constient si nu sunt deranjati”, spune Anda Pacurar.
„Memoria emotionala poate fi mai greu de controlat cognitiv. Iar prima reactie a cuiva deranjat de acest stereotip ar fi sa controleze cognitiv, sa constientizeze ce se intampla, sa rationalizeze, sa schimbe directia gandurilor. Ori memoria emotionala este cea accesata de evenimente sau incidente ce trezesc emotii traite. Este o comunicare emotionala  intre stimuli si creier”..
Pe de alta parte, alti specialisti spun ca viermii din ureche reprezinta doar un mod de a tine creierul ocupat atunci cand se afla in repaus, iar James Kellaris, de la Universitatea din Cincinnati, care a observat ca circa 99% dintre oameni cad prada acestor paraziti auditivi, spune ca femeile, muzicienii si oamenii nevrotici, obositi sau stresati sunt cei mai sensibili la atacurile viermilor muzicali. El a analizat atat industria muzicii pop, cat si pe cea a publicitatii, care se foloseste de jingle-uri pentru a-si impregna brandurile in mintea consumatorilor. „Atat in scop publicitar, cat si in ceea ce priveste muzica pop, vrei ceva care odata auzit, sa nu fie uitat repede”, explica pentru BBC un compozitor de jingle-uri, Chris Smith. „Unul dintre elementele-cheie ale viermilor in ureche este repetitivitatea”.
In consecinta, Kellaris rezuma: „Viermii in ureche par sa fie o interactiune intre proprietatile muzicii (melodiile care prind sunt simple si repetitive), caracteristicile indivizilor (nivelul nevrozei) si cele ale contextului sau situatiei (primul lucru pe care il faci dimineata, ultimul lucru pe care il faci noaptea sau atunci cand oamenii sunt supusi stresului)”.
Din pacate, nu exista o tehnica brevetata care sa indeparteze melodiile care ne raman blocate in cap. Ele pot starui in mintea noastra pentru cateva minute sau pentru cateva zile. Exista totusi cateva ponturi, iar mai jos sunt cele oferite de Universitatea din Cincinnati:
1. Canta alta melodie
2. Cauta-ti o activitate care te tine ocupat, cum ar fi exercitiile fizice
3. Asculta piesa pana la sfarsit (pare sa functioneze la anumiti oameni)
4. Porneste radioul sau pune un CD pentru a-ti seta creierul pe alta piesa (in cazul in care te deranjeaza cea care ti s-a blocat initial in minte)
5. Impartaseste piesa cu un prieten (dar sa nu te surprinde daca iti sare in cap dupa ce se molipseste de la tine)
6. Imagineaza-ti viermele drept o creatura reala care se taraste afara din capul tau si vizualizeaza cum il strivesti
Sursa: hotnews.ro

Un comentariu:

  1. Unul dintre viermii cu care televiziunea ne "canta" la melodie este criza.
    Alt vierme mult mai subtil este politica, aceasta nefiind vizibila decat la TV si mai putin in viata reala.

    RăspundețiȘtergere