Valentin Drăgoi romanul care a primit 7.000.000 de dolari pentru studierea neuronilor


Neuronii sunt celule specifice sistemului nervos, care recepţionează şi transmit informaţii. Din corpul celular pleacă nenumărate ramificaţii (dendrite), precum şi un element mai lung, numit axon. Neuroni sunt conectaţi între ei prin sinapseValentin Drăgoi, cercetător de elită în SUA, a câştigat numeroase premii valoroaseValentin Drăgoi (45 de ani), romanul care studiază felul in care creierul procesează informaţia, a primit, recent, o finanţare in valoare de 3,5 milioane de dolari de la Institutul Naţional American de Medicină. Originar din Iaşi, cercetătorul plecat de 18 ani în SUA a adunat, în ultimii 6 ani, finanţări de 7 milioane de dolari.
Valentin Drăgoi, stabilit de 18 ani, în Houston, SUA, a absolvit Facultatea de Calculatoare din cadrul Universitatii Tehnice din Iaşi, însă, după ce a ajuns peste Ocean, s-a dedicat neurobiologiei. “Am făcut pasul de la ştiinţa calculatoarelor la neuroştiinţe mai întâi cu un doctorat la Duke University, în Carolina de Nord, apoi cu un stagiu postdoctoral de şase ani la Institutul de tehnologie din Massachusetts”, povesteşte Drăgoi pentu Libertatea. Din 2003, românul s-a dedicat studiului creierului uman. Deşi cei mai mulţi dintre cercetători studiază neuronii la nivel individual, el a ales o altă abordare: “Marea provocare e să vedem cum funcţionează împreună”. Cercetarea sa i-a adus, recent, o distincţie prestigioasă: Pioneer Award, acordată de Institutul Naţional American de Medicină, care îi asigură şi o finanţare de 3,5 milioane $.

“Studiile mele se axează pe înţelegerea principiilor codării informaţiei de către reţelele neuronale din creier. Am obţinut date care îmi vor permite să
folosesc pentru prima dată implanturi corticale «fără fir», care vor putea transmite semnale de la un număr impresionant de neuroni”, afirmă Drăgoi, care continuă: “Aceste dispozitive mă vor ajuta să înţeleg fenomene până acum inaccesibile cercetătorilor, cum ar fi codarea informaţiei de către populaţii de neuroni în timpul învăţării şi înţelegerea relaţiei dintre somn şi performanţa reţelelor de neuroni din timpul acumulării de cunoştinţe”.Are propriul laborator

În 2003, Drăgoi şi-a creat propriul laborator în Houston. Acum, ieşeanul are 8 angajaţi şi 3 colaboratori. Cu banii obţinuţi în ultimii doi ani, Drăgoi vrea să dubleze atât numărul personalului, cât şi suprafaţa spaţiului de cercetare. “Ştiu că mulţi gândesc că, gata, am pus mâna pe o avere, dar nu e chiar aşa, pentru că trebuie să dau socoteală pentru aceşti bani. Iată destinaţia lor: o parte sunt folosiţi pentru salariul meu, grosul fondurilor merge la achiziţia de echipament de ultimă oră, mai plătesc studenţi, postdoctoranzi şi tehnicieni şi o altă parte îmi permite să călătoresc, alături de echipa mea, la întâlniri de specialitate, unde pot comunica rezultatele cercetărilor făcute”, încheie românul.

Istoria premiilor

“Când eram doctorand la Duke University, în Durham, Carolina de Nord, am câştigat câteva mici premii. Apoi am început studiile postdoctorale şi, după câteva articole publicate în jurnale de top (Nature şi Neuron), am obţinut primele mele subvenţii competitive (McDonnell-Pew şi Merck). În mod ironic, în 2000, mă mai calificasem pentru încă una, însă a trebuit s-o returnez, deoarece s-a considerat că aveam prea mulţi bani pentru nivelul unui postdoctorand. În 2005, am primit o altă subvenţie importantă, McDonnell Award. Anul următor, am obţinut prima mea subvenţie de la NIH (n.r. - Institutul Naţional de Sănătate), în valoare de 1,3 milioane de dolari. Anul trecut am luat un premiu EUREKA (Exceptional Unconventional Research Enabling Knowledge Acceleration - cercetare excepţională şi neconvenţională, care permite accelerarea cunoaşterii). În acest an, în iulie, directorul NIH m-a sunat şi m-a anunţat că am câştigat Pioneer Award şi că voi primi 3,5 milioane de dolari, pentru următorii 5 ani, în scopul continuării cercetărilor”, dezvăluie Drăgoi.

Cum se acordă subvenţiile


Cercetarea fundamentală din biologie se face prin subvenţie (grant, în limba engleză), pe perioade de 3-5 ani. Acestea sunt obţinute prin competiţie, atât de la guvernul american, cât şi de la instituţii private. Cele de la stat sunt mai mici, au o probabilitate de reuşită de 15%-20% şi se acordă studiilor convenţionale. În urmă cu câţiva ani, cei care conduc NIH au propus o schimbare de optică: o parte din bugetul de sponsorizare ştiinţifică va fi alocat pentru studii cu un grad mai mare de inovaţie, care să se distanţeze în mod evident de celelalte cercetări din domeniu. Aceste granturi au o probabilitate de obţinere extrem de mică: 1%-2% din cei selectaţi deja de un juriu! Aici se încadrează trofeele luate în ultimii doi ani de român, Pioneer şi EUREKA. “Aceste finanţări îţi oferă imensul avantaj că nu îţi mai pui problema căutarii surselor de sponsorizare, iar mintea îţi stă la cercetare”, explică românul.Nu e chemat să ţină seminarii în România

“Într-un inteviu acordat anul trecut Evenimentului Zilei, afirmam că, deşi am fost invitat să ţin seminarii la Harvard, Princeton, Yale, Stanford, Oxford sau Cambridge, nimeni nu m-a invitat vreodată în România. Între timp, am primit câteva solicitări de la universităţi din Cluj, Galaţi şi Iaşi, dar numai la cea din urmă am reuşit să ajung. Cred că instituţiile de învăţământ din România sunt într-o anumită măsură lipsite de informare vizavi de ceea ce se petrece în lumea ştiinţifică din Vest şi au o oarecare timiditate în a iniţia contacte reale cu profesori români stabiliţi în străinătate. Este, de asemenea, posibil să existe şi o reţinere în a accepta să înveţi ceva nou de la cineva care ar putea fi mai tânar, chiar dacă vine de la o universitate americană. Am constatat că, în mediul universitar din România, sunt puţini oameni care au curajul să spună «nu ştiu».

Aşa cred că eram şi eu când am ajuns în SUA, dar, între timp, mi-am dat seama că reprezintă o dovadă de tărie să îţi recunoşti limitele. Când eşti invitat să ţii conferinţe, ţi se plătesc costurile călătoriei. În România, aş veni pe banii mei, cu un imens entuziasm”, declară Valentin Drăgoi.

Cercetarea românească, la pământ


Drăgoi crede că lipsa fondurilor constituie problema numărul 1 în cercetarea din România: “Nu poţi face mare lucru dacă nu ai un laborator sau aparatură performantă. Mai există însă şi alte cauze: lipsa de pregătire la vârf şi lipsa competitivităţii. Cu toate acestea, consider că problema fondurilor de cercetare insuficiente e supradimensionată în România, adică «hai să ne plângem că nu avem cu ce ca să motivăm lipsa rezultatelor».

Românii sunt însă un popor înzestrat, creativ şi descurcăreţ chiar şi atunci când nu dispun de fonduri. Se pot face extraordinar de multe lucruri şi cu bani mai puţini. Am văzut lucrări interesante publicate în SUA de cercetători din Ungaria, Polonia sau Cehia, dar mai nimic din România. Nu-mi cade bine acest lucru. Un alt motiv poate fi lipsa interesului personal, a curiozităţii. Am rămas perplex când, in iunie, cu ocazia unui seminar pe care l-am ţinut la Universitatea de Medicină din Iaşi, n-am zărit decât unul sau doi studenţi în sală (audienţa a fost formată din profesori). Îmi amintesc că, pe vremea studenţiei mele, sălile de conferinţe erau pline atunci când vorbea un academician vest-european sau american”.Sistemul de învăţământ pierde valorile pe drum

“Sistemul educaţional din România are un start lansat: în liceu se predau materii care în SUA se studiază în colegiu. Însă doar vârfurile au de câştigat şi, de aceea, România obţine performanţe la Olimpiadele de matematică, fizică sau chimie. Problemele apar mai târziu.

Sistemul de învăţământ se plafonează exact când nu trebuie: în anii de colegiu şi în cei de pregătire a tezei de doctorat. Pentru revigorarea sistemului universitar românesc eu aş vedea câteva soluţii. În primul rând, ar trebui ca profesorii români să încerce, pentru început, să-i copieze pe cei din Vest, să transplanteze acel model bazat pe competitivitate şi pe un tip de salarizare în funcţie de performanţe - nu numai la predarea cursurilor, ci mai ales de cercetare: lucrări publicate, finanţări şi premii obţinute. În al doilea rând, universităţile româneşti trebuie să se deschidă total pentru colaborări reale cu colegii lor din afară, iar aici aş vedea echipe multinaţionale lucrând la un proiect, schimburi de studenţi şi postdoctoranzi şi, de ce nu, schimburi de profesori pe ruta Bucureşti - New York, de exemplu. Un început în această direcţie ar putea fi iniţiat cu românii care ocupă posturi academice în afara ţării. În al treilea rând, cei din mediile universitare trebuie să citească mai puţine cărţi sau revizii care prezintă informaţii la un nivel general şi mai multe articole din revistele importante de specialitate. Numai cunoscând ce se ştie în prezent şi care sunt tendinţele la nivel mondial poţi crea ceva nou”, consideră Drăgoi.

Face sport în timpul liber

"Îmi petrec timpul liber fie alături soţie şi cei doi copii de 9 şi de 14 ani, fie alături de prieteni. În Houston există o importantă comunitate românească. Din când în când organizăm adevărate petreceri care ţin până noaptea târziu. În rest, fac cât mai mult sport (fotbal, ping-pong, înot, jogging) şi ies în natură", spune Valentin Drăgoi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu