Cu siguranta toti ati auzit de Stonehenge, fiind unul dintre cele mai importante monumente preistorice din Anglia. Inca nu se stie cine l-a construit si cand, se cunoaste doar ca a fost ridicat in mai multe etape. Desi teoriile spun ca ar fi mana druizilor-o populatie existenta in Anglia inainte de cucerirea romana- tehnicile arheologice moderne au demonstrat ca Stonehenge a fost construit cu cel putin 1000 de ani inainte de druizi.Conform ultimelor cercetari, acest complexul se presupune ca a fost construit in 3 etape pe parcursul a a unei perioade de aproximativ 1600 de ani, fiecare etapa preluand si imbogatind constructia anterioara. In prima etapa, in jurul anului 2900 i.c., a fost construita partea exterioara a complexului, incepand cu un cerc din lemn inconjurat de un canal cu apa si un val de pamant. A doua etapa a fost cam acum 4500 de ani, in jurul anului 2500 i.c., cand a fost construit primul cerc din piatra vanata, cel din blocuri mai mici. Urmatoarea etapa a fost in jurul anului 2300 i.c., cand a fost construit al doilea cerc de piatra.La forma pe care o cunoastem astazi s-a ajuns in jurul anului 1600 i.c. Monumentul este format din patru cercuri concentrice de 110 pietre masive, cunoscute sub denumirea de menhire (cele verticale) si dolmene (cele orizontale), având înaltimi de pâna la sase metri si greutate de pâna la 50 tone. Acestea sunt înconjurate de un lant de întarituri din pamânt care masoara 104 m în diametru.Cercul exterior (cercul Sarsen), cu diametrul de 33 m, este construit din treizeci de blocuri imense de gresie (megaliti), asezate vertical; astazi doar 17 dintre aceste blocuri mai sunt în picioare. În interiorul acestui lant exterior se afla un alt cerc de blocuri mai mici din piatra vânata. Acestea împrejmuiesc un aranjament în forma de potcoava, construit tot din piatra vânata, în interiorul careia se afla o placa din gresie denumita Piatra de Altar.În interiorul cercului se afla un banc de nisip care cuprinde 56 de morminte cunoscute sub numele de „gaurile lui Aubrey”, dupa numele celui care le-a descoperit în secolul al XVII-lea, John Aubrey. Multe dintre gropi contin ramasite umane, dar arheologii au dovedit ca ele au fost sapate, cu mult înainte ca cenusa rezultata, ca urmare a incinerarilor, sa fi fost îngropata în ele, nefiind exclus ca scopul lor sa fie altul decât cel funerar.In cercul Sarsen pietrele sunt dispuse aproximativ la o distanta de 1 -1.5 metri unul fata de altul, au o inaltime de 4 m, latime de 2 metri si 1 metri grosime. Desupra acestor blocuri de piatra au fost asezate ca niste praguri (buiandrugi) alte blocuri curbate (in forma de arc de cerc). Aceste pietre au o lungime de 3.2 metri. Cersul Sarsen este cea mai remarcabila caracteristica a Stonehenge-ului datorita preciziei lucrarii in piatra si ingeniozitatii. Se crede ca blocurile de gresie au fost aduse de la Marlborought Downs aflat la 30 de kilometri de Stonehenge.Dintre cei multi, 5 trilitioni au fost asezati in forma de potcoava in interiorul Cercului Sarsen cu deschiderea catre nord-est - spre intrarea principala a monumentului. Acesti trilitioni sunt asezati simetric, in mod crescator, in mijloc fiind cel mai inalt. Doar 3 din cei 5 trilitioni mai sunt acum in picioare. In a treia faza a celei de a treia etape de constructie au fost construite din diverse tipuri de pietre alte 2 cercuri in interiorul "potcoavei" si in exteriorul ei care insa au fost pe rand daramati. În valul de pamânt care înconjoara ansamblul exista o unica intrare prin care se poate ajunge la monument, din care porneste o cale procesionala lunga de aproape 3 km.Ceea ce este ciudat despre Stonehenge, este faptul ca este departe de a fi unic in Anglia, dar este cel mai bine pastrat si elaborat astfel de monument. Sunt cunoscute peste 100 de cercuri din pietre pe teritoriul Insulelor Britanice si in nordul Frantei. Unele dintre ele erau mici, de numai 3 metri in diametru. Cel mai mare este cel de la Avebury care se intinde pe o suprafata de aproximativ 4.000 de metri patrati. Unele dintre pietrele de la Avebury cantaresc 60 de tone.Chiar din momentul in care sunt privite, celebrele pietre lasa impresia unui incredibil efort de constructie. Pe de o parte, ele au fost construite din stanci de dolerit albastru, grele de 80 de tone, un material excelent pentru confectionarea securilor de lupta, extras din colina Prescelly Hills, din Pembrokshire, aflata cam la doua sute de kilometri departare (ceva mai tarziu, doleritul fiind folosit la cofectionarea pivotilor), iar pe de alta parte, din 81 de bolovani, fiecare cu o greutate de 50 de tone, din granit dur, desprinsi din stanca aflata la o departare de 35 de kilometric de Stonehenge, la Malborough. Dintre acesti bolovani 30 au fost apoi ridicati vertical, ceilalti fiind prelucrati in forma de plansee de piatra. Nu putem sa nu ne intrebam cum anume a fost efectuata transportarea lor de la cariere, de acum identificate, pana la locul constructiei.Pe timpul vacantei din 1954, profesorul arheolog Atkinson, impreuna cu studentii sai, a reusit sa reconstituie, cu mare truda si cu mijloacele presupuse a fi fost la dispozitia oamenilor culturii vaselor in forma de clopot si totodata creatorii constructiei gigantice de la Stonehenge, transportarea unui astfel de bolovan, de numai sase tone insa.Lucrarile au durat cateva luni, nemaipunand la socoteala timpul afectat pregatirii plutelor, pe care a fost deplasat pe o anumita portiune a traseului, operatiune lasata in seama specialistilor. Totusi tinerii entuziasti nu si-au mai incercat puterile si cu blocurile de 50 de tone.Oamenii oranduirii tribale, care au ridicat aceste constructii megalitice, traiau in comunitati relative mici, limitate numeric de posibilitatile de obtinere a hranei: vanatoarea, culesul si pastoritul. De unde, atunci, acele forte umane necesre construirii unor opera atat de grandioase? De unde sutele de barbati voinici, capabili sa miste din loc blocurile de la Stonehenge? Oricum ar fi fost, este vorba de o munca ce nu se poate imagina decât printr-o mobilizare, sub conducerea autoritara a unui sef necrutator, a nenumarate brate omenesti si a unor specialisti experimentati. Nici pana astazi nu s-a descoperit inca modul in care au fost transportate, ridicate si fixate in pozitie verticala pietrele, dintre care unele cantaresc aproximativ 45-50 de tone.Ramanem cu aceleasi intrebari retorice in minte si anume: de ce si cum au construit oamenii din vechime acest complex megalitic de la Stonehenge, sau carui scop ii era destinat? Profesorul Rupert Till, de la Universitatea Huddersfield, este convins ca a descoperit misterul faimosului comlex, care, spune el, nu ar fi fost altceva decat loc de organizat petreceri in Antichitate.“Stonehenge are un design creat special pentru a obtine o acustica buna. Pietrele sunt curbate si reflecta sunetele perfect.”In anii 1960, astronomul Gerald Hawkins a avansat ipoteza ca seria de gropi de la Stonehenge era un fel de "calculator" al epocii de piatra, destinat prezicerii eclipselor de Luna. El a observat ca datele eclipselor pot fi prezise daca sase dintre pietre sunt asezate, intr-un mod anume, pe sase dintre aceste gropi, si apoi miscate in jurul cercului in cate o groapa pe an.Toata problema este de a stii daca acesta a fost si modul de gandire al contructorilor de la Stonehenge. Cercetatorii sunt convinsi ca situl arheologic de pe Salisbury Plain era un spatiu în care oamenii veneau sa se vindece de diferite boli, iar dovada a acestui fapt sunt scheletele neolitice care prezinta diferite traume ale mebrelor sau ale capului.Tehnica moderna a demonstrat ca multe dintre persoanele ale caror schelete au fost descoperite în zona au mers mult timp pâna au ajuns în regiunea din sud-vestul Angliei si, probabil, au facut acea calatorie deoarece doreau sa se vindece de o boala anume. In prezent exista si unele teorii, asa zisele legende conteporane. Una din aceste teorii este aceea ca, locul pe care este amplasat complexul megalitic de la Stonehenge produce un vortex energetic, din cele mai importante din reteaua energetica a Pamantului, un vortex fiind de fapt o zona de intensa concentrare de energie.Aceste zone sunt considerate ca fiind porti catre alte planuri iar in mod obisnuit, in locurile in care exista vortexuri, apar anomalii gravitationale. Cele mai cunoscute astfel de zone, sunt Marea Piramida din Egipt si Complexul Megalitic Stonehenge. Se mai presupune ca acest vortex si cel care se afla pe locul Marii Piramide din Egipt actioneaza in consonanta in scopul contracararii efectelor negative care apar in structura energetica a Pamantului. Astfel toate actiunile, gandurile si emotiile locuitorilor planetei afecteaza acesta structura energetica.Deci, complexul de la Stonehenge, ar fi un fel de „panou de control” pentru Marea Piramida,acestea alcatuind impreuna un fel de sistem-antena. Acest complex a ajutat la stabilizarea orbitei Pamantului dupa scufundarea Atlantidei si la restabilirea polaritatii energetice pe planeta. Stonehenge este inclus pe lista UNESCO, din anul 1986. Stonehenge este proprietatea companiei English Heritage, iar terenul pe care se afla apartine National Trust, ceea ce demonstreaza valoarea lui pentru englezi, dar si pentru umanitate. Complexul Stonehenge a fost selectat la finala.......cele 7 minuni ale lumii moderne.
Nicolaie Dediu - bejeus
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu