
era înalta de 55.9 m. În mijloc sectiunea farului era de o forma de octogonala, era gol pe dinauntru si avea o înaltime de 30 metri. Pe aici se urca lemnul cu care se facea foc. Partea de sus avea o forma de cerc si era înalta de 7 metri. Aici noaptea se facea focul de semnalizare, iar ziua niste oglinzi uriase raspândeau spre mare razele soarelui facând vizibil drumul spre port.Se spunea ca luminile oglinziilor se vedeau de la 50 km departare. Pentru mentinerea focului era necesara o cantitate imensa de combustibil. Lemnele erau transportate , dupa unii autori, cu carute trase de cai sau catari care urcau pe o rampa in forma de spirala, iar dupa altii, cu ajutorul unor scripeti de la prima la a doua terasa si apoi pe scara. In spatele focului se gaseau oglinzi uriase de bronz, care reflectau lumina la distante de peste 50km, luminand rada si ghidand corabiile.In timpul zilei era folosita lumina solara, care era amplificata de uriasele oglinzi.Dupa ce au cucerit Egiptul, arabii s-au indragostit de Alexandria si de bogatiile ei. Dar noii conducatori au mutat capitala la Cairo si cu aceasta ocazie au vrut sa mute si oglinda farului. Dar ea a fost coborata gresit si a fost sparta. In anul 956 d.C.un cutremur a zgaltait Alexandria, provocand numeroase stricaciuni farului, urmat de alte doua, in 1313 si 1323. In 1480, sultanul Qait Bey a decis fortificarea Alexandriei si a construit un fort medieval pe amplasamentul vechiului far, folosind chiar piatra si marmura din ceea ce mai ramasese.Acum , langa actualul Fort Qait Bey, sub apele linistite ale marii se zaresc asa numitele fundatii ale farului. Desi nu a supravietuit, Farul din Alexandria a fost luat drept model pentru numeroase monumente inaltate pe malurile Mediteranei si chiar in Spania. În 1994 aproape de orasul Alexandria cativa scafandri au gasit în mare ruinele farului.
Nicolaie Dediu - bejeus
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu