Traian...Marcus Ulpius Nerva Traianus-Dacicus si Pharticus

Marcus Ulpius Nerva Traianus s-a nascut la 18 septembrie 53 in municipiul Italica din provincia Baetica (sudul Peninsulei Iberice). El a devenit primul imparat roman care nu era originar din Italia. Tatal lui T. a indeplinit succesiv functiile de guvernator al provinciei Baetica, consul la Roma, guvernator al provinciei Siria.
A fost antrenat din tinerete in armata romana si a avut un loc important in campanile din Spania,Siria si Germania in timpul domniilor lui Titus Iulianus si Domitian.
Renumele său i-a servit în timpul succesorului lui Domiţian,Nerva care era nepopular în cadrul armatei şi avea nevoie de ceva ca să le obţină sprijinul. A obţinut asta prin numirea lui Traian ca fiu adoptiv al său şi succesor în toamna lui anului 97.Viitor împărat Hadrian i-a adus vestea lui Traian despre adopţie, obţinând astfel bunăvoinţa lui Traian pentru restul vieţii sale.
La moartea lui Nerva, petrecuta la 27 ianuarie 98,Traian aflat inca la colonia Agripiniensis, in Germania, a devenit imparat. Instalarea sa la Roma se va petrece abia dupa un an, rastimp in care a inspectat trupele romane de pe Rin si Dunare.
Traian era un om cu totul deosebit, mai ales prin simplitatea moravurilor sale. Avea un trup vanjos si infrunta toate greutatile cot la cot cu ceilalti iar cu sufletul era la inaltime, deoarece nu se lasa purtat de indrazneala tineretii, dar nici impiedicat de batranete. Nu invidia, nici nu nedreptatea pe nimeni, ci dimpotriva, ii onora pe toti cei buni si-i inalta in demnitati, de aceea nici nu se temea si nici nu ura pe nimeni. Nu-si pleca urechea la intrigi si nici nu cadea prada maniei. Se feri de a acapara bunurile altora si a face omoruri nedrepte.
In urma razboaielor din 101-102, respectiv 105- 106, regatul dac este cucerit, fapt care determina imbunatatirea substantiala a starii financiare a imperiului, aflata in dificultate in urma imparatilor care au domnit inaintea lui.
In ambele razboaie, armata romana a fost condusa personal de imparat, alaturi de el aflandu-se Adrian, urmasul sau la tron. In urma victoriei, Traian si-a luat supranumele de Dacicus.
Victoria a fost sarbatorita in timp de patru luni.
Faimoasa « Columna lui Traian » a fost ridicata in Piata Traian din Roma pentru a comemora victoria.
In 114, T. a declansat campania militara care avea ca scop infrangerea si ocuparea regatului Partiei, vechi rival al Romei in Orient, stat care cuprindea teritoriul dintre fluviile Eufrat (Mesopotamia) si Indus. Pretextul razboiului cu partii l-a constituit stapanirea asupra Armeniei, teritoriul disputat atat de romani, cat si de parti. Razboiul a debutat prin inlaturarea regelui Armeniei, Parthamasiris, a continuat apoi, in 115-116, cu ocuparea Mesopotamiei de nord, Asiriei, Babilonului. In 116 T. si-a luat supranumele de Pharticus(invingator al partilor). Campania impotriva partilor s-a incheiat cu un compromis: regatul partic nu a fost ocupat in intregime, Roma ingloband partea sa vestica, pana la fluviul Tigru. In perioada 106-114, atat la Roma, cat si in provinciile imperiului, T. a pus in practica un vast program de constructii monumentale. Cele mai multe au fost proiectate si ridicate de arhitectul sirian Apollodor din Damasc.
Târziu în 116, pe când se odihnea în provincia Clicia şi plănuia încă un război împotriva Partei, Traian s-a îmbolnăvit। Sănătatea i s-a înrăutăţit în primăvara şi la sfarsitul verii anului 117 moare।
Sub conducerea lui Traian intinderea Imperiului roman era maxima: din Mesopotamia si Armenia pana la coastele africane si europene ale Atlanticului, ingloband Britania, de la Euopa centrala, cuprinzand Marea Mediterana, pana in deserturile Nubiei, in sudul Egiptului si ale Arabiei।

Cu toate ca cea mai mare parte din domnia lui Traian au fost campanile militare,guvernul roman a fost ghidat cu atentie si s-au format cateva reforme ca construirea unor drumuri si poduri.
Spre deosbire de alţi conducători ai istoriei, reputaţia lui Traian a rămas nepătată timp de mai mult de 1900 de ani.

Decebal-ultimul rege al dacilor

Cu toate ca Burebista era considerat de istorici cel mai mare rege dac,istoria este mai bogata in ce priveste domnia lui Decebal.
Decebal fiul lui Scorillo este de fapt o porecla insemnand cel viteaz,numele lui fiind de fapt Diurpaneus.
Duras-Diurpaneus unchiul lui Decebal,renunta la tron in favoarea lui Decebal,lucru foarte rar in acea vreme,intr-un moment in care tendintele Imperiului Roman erau cele de expansiune.
Motivul inceperii conflictului dintre daci si romani il reprezinta expeditiile dace la sud de Dunare in anul 85-86,in urma carora moare guvernatorul Mosesiei.
Roma nestiind cu ce forte se confrunta organizeaza o prima campanie in anul 87 formata din 6 legiuni plus numeroase trupe auxiliare conduse de generalul Fuscus.
Istoricul Dio Cassius ii facea urmatorul portret elogios: “Era foarte priceput in ale razboiului si iscusit la fapta, stiind sa aleaga prilejul pentru a-l ataca pe dusman si a se retrage la timp. Abil in a intinde curse, era viteaz in lupta, stiind a se folosi cu dibacie de o victorie si de a scapa cu bine dintr-o infrangere, pentru care lucruri el a fost mult timp un potrivnic de temut al romanilor”.
Decebal suprinde intr-o capcana fortele romane, in lupta cazand insusi comandantul roman: prizonieri, trofee si stindardul legiunii a V-a Alaude sunt duse de Decebal in Muntii Orastie.
Popoarele de la hotarele Daciei(sarmantii,iazigi,roxolani) auzind de stralucita victorie incheie aliante cu marele rege dac.
Domitian,imparatul roman,soseste in Moseia si trimite o noua armata mai puternica condusa de Tettius Iulianus.Cu toate ca relieful este prielnic dacilor in batalia de la Tapae confruntarea indarjita se incheie cu victoria romana.
Dificultatile intampinate de armatele imperiale in Pannonia in lupta cu quazii si marcomanii, care-l sprijinisera pe regele dac, il determina pe Domitian sa accepte ofertele de pace facute de Decebal . Se incheie astfel in anul 89 o pace de compromis intre Imperiul Roman si Regatul Dac; in schimbul unor subsidii in bani si ingineri, instructori militari, Decebal se recunoaste rege clientelar, continuand in urmatorii 12 ani de pace sa-si consolideze puterea si statul.
Procesul de centralizare a statului dac este accelerat, armata este echipata si instruita, se initiaza un vast program de constructii civile si militare, indeosebi in regiunea Muntilor Orastie, soli incearca sa stabileasca relatii cu popoarele si statele inamice Romei.
Intre timp la conducerea Imperiului roman apare marele strateg Traian.De nationalitate iberica,este infiat de imparat si adus la tron la moartea acestuia.
Traian intelege ca pacea cu dacii nu este benefica deloc imperiului si opreste trimiterea de ingineri si bani lui Decebal.Pe langa aceasta Traian prin iscoadele trimise afla faptul ca Decebal intareste cetatile din Muntii Orastie cu banii si inginerii trimisi de romani.
Dupa 3 ani de pregatiri si aducerea la sud de Dunare a 13-14 legiuni si numeroase unitati auxiliare (in total circa 150.000 de soldati)Traian hotaraste atacarea Daciei in anul 101 e.n.
Decebal incearca din nou sa opreasca avansarea armatelor romane si este infrant din nou la Tapae. Spre sfarsitul anului 101 importante forte dace, aliate cu sarmati si bastarni, traverseaza Dunarea si patrund in Moesia, obligandu-l pe imparatul Traian sa se deplaseze spre noul teatru de razboi deschis de Decebal.
Ingeniosul plan strategic, care-l face pe Traian sa nu poata exploata succesul de la Tapae, se prabuseste insa dupa infrangerea fortelor lui Decebal in iarna si primavara anului 102 In batalia de la Adamclisi.Soarta bataliei ar fi fost totusi alta daca cavaleria dacica nu s-ar fi inecat in Dunare(greutatea cailor si a armelor face ca gheata sa se sparga).
In toamna anului 102, indarjita rezistenta a lui Decebal il obliga pe Traian sa incheie pacea cu regele dac, pace inteleasa insa de ambele tabere doar ca un simplu armistitiu. Din ordinul lui Traian, Apolodor din Damasc, cel mai vestit inginer al epocii, inalta, intre Dobreta si Pontes, in ani 103-105, un durabil pod peste Dunare, pe care legiunile romane il trec in vara anului 105, initiind cel de-al doilea Razboi dacic.
In anul 105 abandonat de aliati, atacat prin Banat, Valea Oltului si Moldova, constrans continuu la defensiva, Decebal se retrage in citadela din Muntii Orastie. Dupa cucerirea puternicelor cetati care pazeau accesul spre capitala (Blidaru, Costesti, Piatra Rosie, Banita, Capalna, Tilisca), legiunile romane incep asediul Sarmiszegetusei.
In momentul asediului in cetatea capitala Sarmisegetusa erau peste 50000 de osteni daci.Armata romana numara 120000 de oameni plus o tehnica de lupta avansata.Dacii opun rezistenta eroica.
Traian afla de apeductele care alimentau cu apa cetatea si le distruge lasand ostenii daci fara apa.La doar 3 zile dupa acest lucru dacii se predau(sunt luati sclavi si vanduti la Roma) iar cetatea este cucerita si distrusa din temelii. O parte dintre aparatori, printre care si Decebal, reusesc sa paraseasca cetatea incercand sa continue rezistenta impotriva romanilor in interiorul tarii.
Urmarit de cavaleria romana si de frica sa nu cada sclav in mainile romanilor Decebal se sinucide.Capul si mana dreapta a lui Decebal este adusa imparatului Traian care va primi porecla de Dacicus.